La începun v-am povestit despre hobby-ul meu de redactor dar nu v-am spus nimic despre pasiunea mea pentru pescuit. Pescuiesc de mic copil. Pe cei neinteresaţi de acest sport, care pe mine mă relaxează i-as sfătui să încerce, pentru că aşa cum spune şi proverbul “încercarea moarte n-are”.
Am început ca fiecare cu un simplu băţ şi cu o plută, dar la fel ca şi tatăl meu, care prindea peşte şi cu mâna când era de vârsta mea...eu am avansat şi am început să iau aşa zisul microb al pescuitului, pasiune transmisă din generaţie în generaţie în neamul meu. Încă de la început eu am avut încredere în mine, că voi prinde peştele cel mare, pentru a mă putea şi eu mândri că sunt un foarte bun pescar.
Nu am încercat ceva foarte sofisticat şi costisitor. Locul în care eu şi tatăl meu pescuim, nu este populat artificial cu peşte, este un canal salbatic, unde specile de peşti nu sunt foarte numeroase: crap, şalău, ştiucă, plătică, roşioară, crap chinezesc (amur, adică cosaş), novac sau sânger care seamana foarte mult, caras, şi alte specii mai mici.
Mai înainte v-am spus de o specie de crap chinezesc care se cheamă cosaş. Vă întrebaţi de unde îi vine numele?
E foarte simplu, numele îi provine de la modul lui de hranire. El mănâncă numai stuf, pe care îl taie cu gura prin mai multe izbituri puternice. Nu vreau să vă ameţesc foarte mult cu pescuitul, pentru ca nu cunosc mulţi pasionaţi iar scopul blogului este de a promova revista la care, eu sunt redactor. Am vrut să vă spun neapărat despre pescuit, pentru că în următoarele numere ale revistei eu voi scrie câteva articole despre pescuitului şi speciile de peşti din apele judeţului nostru.
va pace ?
RăspundețiȘtergere